Astazi m-am trezit, mai devreme decat in mod norma. A urmat un gand necontrolat trimis departe, la tine o tigara si o portie de cafea fara zahar. Mi-as fi dorit sa le impart pe toate cu tine, si zorii diminetii si stropii de ploaie ce inca alunecau jucausi pe masinile din fata blocului si tigara si cafeaua, chiar daca stiu ca nu iti fac bine. Mi-as fi dorit sa fi aici sis a iti vad genele intredeschise care parca nu vor sa primeasca primele raze de lumina…da stiu sunt greu digerabile diminetile, dar mai usoare si mai frumoase cand sunt in doi. Ti-as fi simtit macar gustul acela al tau, format din arome si litere, un gust de buburuze inmuiate in vin rosu si gratinate cu zahar pudra. Imi lingeam buzele tanjind dupa desert, imi incrucisam picioarele si incercam sa ignor spasmele ce-mi udau pielea. Picioare de fluturi imi gadila coapsele si acum, intr-o numaratoare nesfarsita, si acum, cand as vrea sa iti simt orice atingere. Si ce poate fi mai minunat decat atat? Cand tacerile isi urla raspunsurile mute, cand mirosul teilor de sub fereastra ne trimite pe amandoi acasa, acasa la noi, nu la mine sau la tine, cand sarut si incerc sa inghit cea mai intensa dintre trairi…? Si nu e asta un salt inainte, o ajungere sus, pe linia sau chiar deasupra liniei subtiri ce transleaza creatul de increat, infinitul de maretie?
Se scurg ape din parul meu, valuri de culoarea corbului tintuit de frig pe stinghia de lemn. Acoperit cu chiciura si cu o haina alba, pe care o va inlocui la primele ore ale lui martie. E furtuna pe mare, de fapt, si incerc degeaba sa imblanzesc firele pe care vantul le imprastie in toate directiile, cautand mana care le aduna in acelasi loc si le numara cu voce tare, ca intr-un basm cu cifre magice.
Miroase a tei sub geamul meu, sau cel putin asa mi se pare si ma aplec sa trag adanc in piept mirosul care se confunda cu ceva cunoscut. Am uitat sa platesc chirie verii in care, profitand de acest miros, mi-am culcat visul la picioarele gandului tau si mi-am umplut venele cu praf de stele, cu bucati colturoase de cometa, nascute din explozia fiintei tale. S-a nascut un univers, paralel cu cea mai reala dintre povesti, completand-o si modificand-o dupa placul poetului imbacsit de atata poezie… Si daca as gresit iubindu-te, si daca intr-adevar exista dragoste dupa dragoste, prefer sa nu aflu prea devreme, sper niciodata, pentru ca eu te vreau pe tine. Acum, hai sa fim prieteni.
Sunt fluturi ascunsi in firele mele albe, iubitul meu cu gust de lamaie rupta in doua. De-ar fi fost sa-mi nasc copiii din creatii, trupul tau mi-ar fi fost parinte.
De fapt, e teribil de amuzant. Logica mi se tavaleste pe jos de ras. Am lasat gene pe ochii tai. Ti-am tinut mana intre degetele mele, sa nu iti fie teama de orasul vechi care ne ineca. Ti-am aranjat parul si mi-am croit drum cu buzele pe spatele tau, intr-o numaratoare nesfarsita. Mi-am ascuns zambetele in cutele pielii tale si le-am lasat acolo sa se inmulteasca…astept acum un sarut de revedere si o noapte langa tine, intotdeauna altfel si de aceea intotdeauna prima si niciodata ultima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu