Coasta lui Adam sau Un gand printre octogenare

    A inceput simplu.. intr-un pat mare dintr-o camera mica ce radia a parfum de femeie. Desi ii simteam lipsa fizica o puteam respira.Am refuzat sa ma dau jos din pat pana tarziu datorita unui vis frumos, lasciv si aproape perfect pentru existenta oricarei fiinte ubisexe. Cu toate astea pleoapele mi s-au deschis si incele din urma am fost nevoit sa imi tarasc corpul jos din pat. O vreme dulce de toamna presarata de vesnicul jeg din zona Lujerului.Mananc si imi doresc sa gandesc mai bine cu stomacul plin. Imi savurez cafeaua TO Go de la Spring alaturi de un vesnic prieten englezesc lung si aromat. Nu imi prieste cum nici o cafea nu mi-a priit de atatea luni. Tanjesc dupa o cafea boema intr-o cafenea conspirativa pe Bulevardul Eroilor in alta lume, in alt univers, intr-un spatiu in care totul are gust mai bun iar timpul se dilata. Ma asez pe bancuta jegoasa si realizez pe pantalonii mei albi o pata de mazga de capitala.Ma deprima si incerc sa vad ceva frumos.In fata mea o coada nesfarsita de doamne alese, de cucoane pestrite si octogenare ce carau plase titanice insumand aproape greutatea lor in asteptarea faimoasei calesti inghesuite cu vizitiu sictirit sa le conduca in directia Brancusi. Cu toate astea in fruntea lor radia o doamna ce poseda o distinsa varsta care nu o impiedica sa fie cocheta in cel mai decent sens al cuvantului. Doamna h2o..sa o numim asa datorita carierei de laborator ce o preceda de mai bine de 3 decenii proteja cu indarjire si vehementa o superba gingasa si suava orhidee. Am realizat ca nici una din doamnele ce formau coada ceausista nu poseda un insotitor. In momentul acela cu o atingere de bagheta magica le-am oferit din nou tineretea suava si am fost capabil sa le vad radiind ca si femei in pura lor feminitate. Am zambit si am realizat ca sunt la fel in ciuda varstei, ca noi masculii suntem niste accesorii, ca lipsim cu desavarsire din peisaj, ca nu suntem decat niste ustensile. Cu sau fara noi femeile vor fi tot cochete, vor adora pisicile si vor iubi frumosul, vor rosi la complimente, ca sunt niste distinse jucatoare ale tachinabilitaii si mai ales ca radiaza egoist pentru ele. Suntem un spectru de multe ori depreciativ- ideea e una simpla: femeia va fi diafana pentru ca asa a fost menita sa fie ..poate uneori prea femeie alte dati prea de tot si de cele mai putine ori excelente. Cu toate astea tot femei raman si sunt greu de pretuit dar atat de usor de iubit.